DECIZIA

decizionale

selectare a unei opinii in favoarea alteia, o hotarire pentru

un vitor asigurat.
Decizia este un act rațional de alegere a unei linii de acțiune prin care se urmărește realizarea obiectivelor ținându-se cont de resursele disponibile și condițiile concrete. (Nika)
Decizia este o activitate managerială ce caracterizează capacitatea managerului de a-si aplica cunoștințele, experiența și abilitățile de influență în problema creată și de prognozare a evoluției acestora în diferite ipostaze, finalizînd cu alegerea celei mai optime alternative.

mai multor obiective.
Decizia managerială este acea decizie care are urmări

nemijlocite asupra deciziilor şi acţiunilor
a cel puţin unei alte persoane.
Diferenţele între decizia cotidiană şi decizia managerială :
decizia managerială implică cel puţin 2 persoane: managerul şi executanţii;
decizia managerială are efecte asupra grupului nu numai asupra unui individ;
decizia managerială determină efecte directe şi propagate: economice, umane, tehnice, educaţionale la nivelul firmei.

scurtă de timp (secunde, minute);
se referă la situaţii simple, repetabile;
la

baza actului decizional se află experienţa şi intuiţia managerilor.

Proces decizional(P.D.)
consum mare de timp (ore, zile, săptămâni);
necesita culegerea de informaţii;
analiza informaţiilor;
se consultă oamenii pentru conturarea situaţiei decizionale.

organism managerial care, în virtutea obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor

sale adoptă decizia
într-o situaţie dată.

2. Mediul ambiant decizional este alcătuit din elementele endogene şi exogene firmei, care influenţează direct sau indirect rezultatele deciziei manageriale.

ansamblul deciziilor adoptate şi aplicate, structurate corespunzător sistemului de obiective

urmărit şi configuraţiei ierarhiei manageriale.

solutionarea problemelor privind atingerea obiectivelor  care au termene de aplicare multianuale

(2 pana la 5 ani). Decidentii  in acest caz apartin managementului de varf – adunarile generale, consiliile de administratie, sefii de institutii sau directorii generali de firme etc.
     Decizia tactica este orientata spre solutionarea problemelor care se refera la atingerea obiectivelor care au termene de aplicare sub un an (lunare, trimestriale, semestriale sau anuale). Decidentii apartin managementului de la nivelul ierarhic intermediar – directorii adjuncti.
      Decizia operativa este in sarcina managerilor de baza (tehnici) si are termene de aplicare imediata (pe schimb de lucru sau cel mult saptamanal). Aceste decizii se refera la obiectivele operationale.  

sunt evident departajate prin participarea unui singur conducator respectiv, sau

mai multor conducatori si specialisti la procesul decizional. De cele mai multe ori decizia manageriala este adoptata de o singura persoana. Exista insa numeroase cazuri in care se practica decizia colectiva

atunci cand nu exista nici o indoiala cu privire la

informatiile utilizate. Toate conditiile sunt cunoscute bine si se afla sub control sigur. Aceste decizii sunt adoptate de managerii de mijloc si supervizori pentru obiective realizabile.
            Decizia de risc se adopta in conditii cu grad de probabilitate ridicata, definite prin date si informatii statistice, sub actiunea unor factori greu de anticipat dar controlabili. Cu toate acestea, chiar si managerii cei mai iscusiti in evaluarea viitorului nu sunt scutiti de rezultate diferite de cat cele asteptate. Aceste decizii se adopta la nivelul ierarhic de varf pentru obiective posibile.
            Decizia incerta se adopta in conditii imprevizibile, greu de controlat, cand riscurile nu pot fi anticipate. Evident, aceasta decizie se adopta in grupul managerilor de varf si cu consimtamantul marii majoritati a proprietarilor. Ea vizeaza obiective incerte, pe termen foarte lung.

adopta in conditii de rutina, dupa proceduri bine structurate. Aceste

decizii se repeta cu o frecventa prestabilita, pe baza experientei si traditiilor firmei. Exemple: procurarea materiilor prime de uz curent in prelucrarea produselor firmei; ordonarea activitatilor pe schimburi de lucru s. a. Acest gen de decizie se adopta pe baza unor proceduri formale si a politicii existente in firma la momentul adoptarii.
            Decizia neprogramata este vag structurata, apare intamplator, implica solutii ad-hoc, nu sunt repetitive, nu apeleaza la proceduri de rutina. Acest gen de decizie se adopta in situatii extreme: calamitati naturale, incendii, conflicte organizationale spontane etc.  

fundamentată ştiinţific, adică:
-să ţină seama de legităţile economiei de piaţă;
-personalul

managerial trebuie să aibă cunoştinţele necesare pentru a lua decizia;
-înţelegerea de către manageri a mecanismelor economiei de piaţă.

fie împuternicită sau competentă în dublu sens:
-să fie luată de

cine trebuie şi îndeplinită de cine trebuie;
-împuternicirea formală nu este suficientă. Managerul care elaborează decizia trebuie să posede şi AUTORITATEA cunoştinţelor, să aibă, deci, potenţial decizional.

fie integrată, armonizată în ansamblul deciziilor referitoare la celelalte acţiuni

ale organizaţiei);

4.decizia trebuie să se încadreze în perioada optimă de elaborare şi aplicare;

5.formularea corespunzătoare a deciziei care trebuie să fie: clară; concisă;

de certitudine:
Metoda utilităţii globale
varianta optimă se stabileşte în funcţie

de diferite criterii decizionale şi coeficienţi de importanţă
Metoda Electre
- calculul coeficienţilor de concordanţă şi discordanţă
- alegerea variantei se face după analiza a două tipuri de matrici: matricea de concordanţă-discordanţă şi matricea diferenţelor

de incertitudine:
tehnica optimistă -stabileşte varianta optimă ca fiind maximum

dintre cele mai favorabile stări ale condiţiilor obiective.
tehnica pesimistă – se stabileşte varianta optimă ca fiind maximum dintre condiţiile obiective cele mai nefavorabile.

deciziilor în condiţii de risc:
Arborele decisional



Metoda speranţei matematice

- situaţie se calculează utilitatea sinteză a variantelor după criteriile stabilite funcţie de starea condiţiilor obiective;
Simularea presupune adoptarea deciziilor pe baza unor modele.

capacităţile şi înclinaţiile personale, individuale ale conducătorului, valorile lui spirituale;
II.

Condiţiile, mediul de luare a deciziei, riscul;
III. Barierele informaţionale - în multe cazuri informaţia necesară pentru luarea unei decizii lipseşte, e greu de căpătat, costă foarte scump;

neprevăzute, negative-
orice decizie este un compromis eficient - pentru a

ridica calitatea produsului, e necesar de a mări cheltuielile, în multe cazuri creşte costul, se pierd clienţii vechi;
V. Interdependenţa deciziilor primite - orice decizie , calitatea ei, depinde în mare măsură de deciziile luate anterior.