Слайд 1REACTIILE POSTTRANSFUZIONALE
A realizat: Cotaru Victoria
Grupa: 34, subgrupa-2
Evaluator: Cupcea Maria
Слайд 2Cuprins
Definitia;
Tipurile reactiilor posttransfusionale:
-Reactii pirogene;
-Reactii febrile antigenice hemolotice;
-Reactii alergice;
-Reactii anafilactice;
Ingrijirea pacientului
in hemotransfuzie.
Слайд 3Definitie
Reacţia posttransfuzională – reacție ce prezintă semne adverse sau simptome
pe parcursul transfuziei sau la 24 ore de la transfuzia
sanguină.
Слайд 4Tipurile reactiilor posttransfusionale
În funcţie de cauzele de apariţie şi
evoluţia clinică deosebim 4 tipuri de reacţii posttransfuzionale
Pirogene
Anafilactice
Febrile antigenice Alergice
hemolitice
Слайд 5Reactiile pirogene
Reacţiile pirogene pot fi o urmare a pătrunderii pirogenilor
în circulaţia pacientului cu sîngele sau componentele de sînge.
Formarea
în sînge a pirogenilor poate avea loc cînd se folosesc soluţiile de conservare necalitative ori nu se respectă instrucţiunile de pregătire a sistemelor pentru colectare şi transfuzie a sîngelui, de asemenea, în cazurile de pătrundere a microbilor saprofiţi în sînge în momentul colectării sau în timpul păstrării. Aceste reacţii dispar fără tratament. În unele cazuri se administrează antipiretice.
Слайд 6
Profilaxia
Profilaxia reacţiilor pirogene constă în respectarea strictă a cerinţelor
asepticie şi antiseptice la toate etapele începînd cu colectarea şi
terminînd cu efectuarea transfuziei.
Componentele de sînge trebuie utilizate în timp de 30 minute după scoaterea din frigider. În caz contrar, începe proliferarea microbilor care au ajuns în sînge din circulaţia donatorului, existenţi la momentul colectării sîngelui.
Слайд 7Reactii febrile antigenice nehemolitice
Reacţiile posttransfuzionale antigenice nehemolitice se manifestă în
timpul hemotransfuziilor sau curînd după transfuzie (de obicei în timp
de 2 ore).
Aceste reacţii se dezvoltă la persoanele cu multiple transfuzii de sînge sau a componentelor de sînge care conţin leucocite şi trombocite.
Слайд 8
În aceste cazuri are loc aloimunizarea recipientului cu antigenele
HLA leucocitare şi trombocitare cu formarea anticorpilor antileucocitari şi antitrombocitari,
care la una din transfuziile repetate vor distruge leucocitele şi trombocitele donatorului, clinic manifestîndu-se prin apariţia febrei, frisoanelor, cefaleei etc. Aloimunizarea cu antigenii leucocitari şi trombocitari poate avea loc şi la femeile cu sarcini repetate.
Tratamentul este simptomatic. Febra poate fi regulată cu medicatie antipiretica. Acidul acetilsalicilic nu se recomandă recipienţilor de concentrat de trombocite.
Слайд 9Profilaxia reactiilor antigenice nehemolotice
Pentru prevenirea aloimunizării cu antigeni leucocitari trebuie
utilizat concentrat eritrocitar cu conţinut redus de leucocite. În acest
context sîngele şi componentele lui trebuie să fie colectate prin leucofiltre.
În situaţiile în care nu dispunem de leucofiltre, se recomandă de spălat concentratul de eritrocite cu soluţie fiziologică cel puţin de 3-5 ori. În cazul persoanelor care pe parcurs vor necesita multiple transfuzii de concentrat de eritrocite, trebuie de la bun început utilizate eritrocite spălate.
Слайд 10Reactiile alergice
Reacţiile alergice se dezvoltă ca rezultat al sensibilizării recipientului
cu antigenele proteinelor plasmatice. Ele pot apărea după transfuzia sîngelui,
plasmei, crioprecipitatului.
În tabloul clinic, asociat cu simptomele generale deja descrise, apar simptome cu caracter alergic: urticărie, eritem, prurit, iar in cazuri mai serioase – dispnee, greţuri şi vomă.
Слайд 11Profilazia reactiilor alergice si tratamentul
La apariţia manifestărilor clinice trebuie suspendată
transfuzia. Se administrează medicamente antihistaminice şi desensibilizante (dexametazon, clorfeniramin, clorură
de calciu, corticosteroizi). In cazuri serioase poate fi folosită epinefrina.
Pentru prevenirea reacţiilor alergice trebuie utilizate eritrocite spălate. În unele cazuri administrarea preparatelor antihistaminice înainte de transfuzie previn reacţiile alergice.
Слайд 12Reactiile anafilactice
Reacţiile anafilactice se pot dezvolta după transfuzia unei unitati
de sange sau după administrarea numai a cîţiva mililitri de
sînge, de hemocomponente sau de plasmă.
Reacţiile anafilactice se manifestă prin schimbarea bruscă a stării pacientului în primele minute, în timpul sau după transfuzie. Pacienţii devin agitaţi, acuză dureri retrosternale, respiraţie îngreuiată, dureri abdominale.
Слайд 13
Tegumentele sunt hiperemiate, cu urticărie, prurit, cianoză, transpiratii reci.
Pulsul este frecvent, foarte slab, apare diaree, febră. Tensiunea arterială
este foarte scăzută. Se poate dezvolta edem pulmonar.
Reacţiile transfuzionale anafilactice sunt rezultatul prezenţei la recipient a anticorpilor anti-IgA. Conform observaţiilor din literatură deficitul de IgA se înregistrează la o persoană din 700.
Слайд 14
Aceste persoane, în cazul transfuziilor repetate, se pot uneori
imuniza cu IgA cu formarea anticorpilor împotriva IgA. La gravide
cu sarcini repetate prin acelaşi mecanism pot apărea anticorpi anti-IgA. Imunoglobulinele intravenoase conţin, de asemenea, nu numai IgG, dar şi IgA, din care cauză utilizarea lor poate conduce la formarea anticorpilor anti-IgA la persoanele cu deficit al IgA.
Слайд 15Tratamentul
La apariţia semnelor de anafilaxie trebuie întreruptă transfuzia şi începută
transfuzia de soluţie fiziologică cu sau fără vasopresoare. Trebuie administrat
subcutan 0,3 ml de adrenalină (1:1000) ori, dacă reacţia este gravă, 3-5 ml de adrenalină (1:1000) intravenos. Dexametzon 8-24 mg intravenos, Hidrocortizon 100-250 mg intravenos la fiecare 6 ore. Pot apărea necesitatea de oxigen, de intubare a traheii, ventilaţie artificială a plămînilor.
În caz de dezvoltare a şocului, sub controlul tensiunii arteriale se administrează dopamină 5-20 mkg/kg/min sau noradrenalină 2 mkg/min.
Слайд 16Profilaxia
Transfuzia hemocomponenţilor de la donatori cu deficit al IgA.
Trebuie utilizate în caz de necesitate eritrocite spălate.
Слайд 17Îngrijirea pacientului in timpul transfuziei
- Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă
şi se acoperă
- Verificaţi semnele vitale la fiecare 15', în
prima jumătate de oră după începerea transfuziei, şi la fiecare jumătate de oră sau la o oră după transfuzie.
- Informaţi pacientul/familia să anunţe nursa în caz de mâncărime, dispnee, ameţeli, dureri în spate sau în piept, deoarece acestea pot fi reacţii ale transfuziei
- Instruiţi pacientul să informeze nursa dacă durerea sau roşeaţa apar la locul puncţiei venoase, deoarece acestea sunt indicative ale infiltraţiei
- Temperatura camerei să fie cu 1 -2° mai ridicată
- Oferiţi pacientului lichide calde şi acoperiţi-l cu pled