Разделы презентаций


PERSONAJUL LITERAR презентация, доклад

ISTORIC Termenul provine din fr. Personnage, lat. Persona = mască de teatru, apoi rol.!!! Personajele unei opere literare epice şi dramatice sunt oamenii transfiguraţi artistic şi implicaţi în acţiunea relatată.

Слайды и текст этой презентации

Слайд 1PERSONAJUL LITERAR
DEFINIŢIE

PERSONAJUL LITERAR = concept operaţional ce defineşte eroul unei

opere literare.

PERSONAJUL LITERARDEFINIŢIEPERSONAJUL LITERAR = concept operaţional ce defineşte eroul unei opere literare.

Слайд 2ISTORIC
Termenul provine din fr. Personnage, lat. Persona = mască de

teatru, apoi rol.

!!! Personajele unei opere literare epice şi dramatice

sunt oamenii transfiguraţi artistic şi implicaţi în acţiunea relatată.

ISTORIC Termenul provine din fr. Personnage, lat. Persona = mască de teatru, apoi rol.!!! Personajele unei opere

Слайд 3♦ Tabloul prezentat în slide-urile următoare îşi propune să ilustreze

multitudinea posibilităţilor de situare / construire a personajelor.
♦ clasificarea

următoare este în acelaşi timp o diagnoză a evoluţiei formelor literare şi a evoluţiei mentalităţilor.
♦ personajul funcţionează ca imagine semnificativă determinată estetic şi ideologic.

♦ Tabloul prezentat în slide-urile următoare îşi propune să ilustreze multitudinea posibilităţilor de situare / construire a

Слайд 4Literatura antichităţii – promovează omul ca fiinţă exemplară
Personajul e static,

schematic şi conturat în funcţie de două precepte:

- proporţia divină
- vocaţia eroică
E omul pentru care virtutea supremă e raţiunea, iar valorile adiacente sunt BINELE, FRUMOSUL şi ADEVĂRUL.

Literatura antichităţii – promovează omul ca fiinţă exemplarăPersonajul e static, schematic şi conturat în funcţie de două

Слайд 5EVUL MEDIU = timpuriu propune personaje lipsite de individualitate, reprezentări

alegorice ale unor valori create în epocă.
Literatura religioasă va propune

omul damnat
Literatura eroică va exalta figura cavalerului

EVUL MEDIU = timpuriu propune personaje lipsite de individualitate, reprezentări alegorice ale unor valori create în epocă.Literatura

Слайд 6RENAŞTEREA = preia modelul Antichităţii clasice
Propune un ideal de umanitate

împlinită atât ca spirit, cât şi ca trup;
Ca spirit, e

un abis de ştiinţă şi un iubitor de artă ( homo universalis )
Ca trup, nimic din ce-i omenesc nu – i e străin;
E o figură hiperbolizată, supradimensionată, o expresie a forţei.

RENAŞTEREA = preia modelul Antichităţii clasicePropune un ideal de umanitate împlinită atât ca spirit, cât şi ca

Слайд 7CLASICISMUL = propune personaje văzute ca expresii ale măsurii.
Omul clasic

prin raţiune îşi păstrează statutul de om, de aceea va

crede în calea de mijloc, într-o viaţă normată, legiferată, echilibrată;
Omul e perceput unitar, coerent, neschimbător, e redus la o dominantă de caracter, reprezintă o clasă de indivizi.

CLASICISMUL = propune personaje văzute ca expresii ale măsurii.Omul clasic prin raţiune îşi păstrează statutul de om,

Слайд 8ILUMINISMUL = propune omul lucid care crede în lumina raţiunii,

o lumină emanată de om, lumina supranaturală de esenţă divină.

ILUMINISMUL = propune omul lucid care crede în lumina raţiunii, o lumină emanată de om, lumina supranaturală

Слайд 9PREROMANTISMUL = propune în sec. XVIII imaginea omului sensibil, omul

ce anticipează dominantele tiparului romantic: e visător, un om al proiectelor

şi al eşecurilor.
PREROMANTISMUL = propune în sec. XVIII imaginea omului sensibil, omul ce anticipează dominantele tiparului romantic: e visător,

Слайд 10SPIRITUL ROMANTIC = construieşte personaje excepţionale în împrejurări excepţionale indiferent

dacă se referă valoric la înger sau demon.
Are multiple determinări,

chiar contradictorii;
Subiectivism sondat adânc;
Sentiment;
Entuziasm şi imaginaţie;
Inadaptare socială;
Revoltă, titanism;
Patosul acţiunii.

SPIRITUL ROMANTIC = construieşte personaje excepţionale în împrejurări excepţionale  indiferent dacă se referă valoric la înger

Слайд 11REALISMUL = opune viziunii idealizate a omului, o viziune obiectivă

mai ştiinţifică
Apare astfel omul comun, obişnuit, omul veridic, concret, o

fiinţă istorică plasată într-un univers complex.
Omul e prezentat în procesul lui de formare, el nu mai e descris pur şi simplu, e explicat.
REALISMUL = opune viziunii idealizate a omului, o viziune obiectivă mai ştiinţificăApare astfel omul comun, obişnuit, omul

Слайд 12NATURALISMUL = procedează la fel, dezvoltând imaginea omului în ipostaza

de caz clinic.
Omul fiziologic e studiat la intersecţia

a trei factori preluaţi din rasa, mediul şi momentul istoric.

NATURALISMUL = procedează la fel, dezvoltând imaginea omului în ipostaza de caz clinic.  Omul fiziologic e

Слайд 13SECOLUL XX oferă, în privinţa personajelor, un tablou divers, căruia

nu i se poate găsi un numitor comun.
Sunt recunoscute două

tendinţe opuse:
- omul ca flux al conştiinţei ( romanul de tip proustian )
- omul ca simplu comportament, privit din afară, impus de proza americană ( Hemingway, Steinbeck, etc.)
Se întâlnesc figuri anonime – antieroul, insul banal, omul “fără însuşiri”, un număr de foaie matricolă;
Personajul poate fi GENERIC – o iniţială, un pronume (el, ea, noi, voi), o figură contradictorie, difuză, risipită în text.

SECOLUL XX oferă, în privinţa personajelor, un tablou divers, căruia nu i se poate găsi un numitor

Слайд 14CRITERII DE DIFERENŢIERE ale personajelor

CRITERII  DE  DIFERENŢIERE ale personajelor

Слайд 15după locul deţinut în acţiune:
Suprapersonaj – realitate cu funcţie simbolică

(loc, eveniment, obiect-detrminană acţiuni importante şi configurează destinul personajului principal;

ex.: Hanul Ancuţei, căldura, groapa....
Principal – prezent în toate momentele acţiunii, pivotul intrigii, centrul de interes al cititorului;
Secundar – se defineşte prin relaţia sa cu personajul principal; are importanţă medie în derularea intrigii;
Episodic – însufleţeşte unul din episoadele textului epic; dacă apare în mai multe episoade având acelaşi rol, devine personaj liant (cetăţeanul Turmentat, ...)
Figurant – simple elemente vii ale cadrului
Personaj absent – nu apare în discurs, dar e prezent în istoria evenimentelor; e adus în prezentul narativ prin rememorare, presupuneri.


după locul deţinut în acţiune:Suprapersonaj – realitate cu funcţie simbolică (loc, eveniment, obiect-detrminană acţiuni importante şi configurează

Слайд 16■ după funcţia îndeplinită:
Protagonist (erou) şi antagonist = personaje de

primă mână într-un conflict, generează intriga, constituie scopul naraţiunii şi

sunt purtătoare ale viziunii autorului;
Personaj funcţional (de la ficelle = “sfoară” la Henry James): obiect al disputei (femeia iubită de rivali), mijlocitorul (pers. de legătură), provocatorul, confidentul, instrumentul, spectatorul (corul, opinia publică...);
Personajul de fundal (background) = nu are complexitate sau individualitate, dar e necesar intrigii, e reprezentat de personaje colective(mulţimea, boierii, cerşetorul/rii

■ după funcţia îndeplinită:Protagonist (erou) şi antagonist = personaje de primă mână într-un conflict, generează intriga, constituie

Слайд 17■după gradul de individualitate:
Personaj arhetip = pers. prim prezent în

istoriile sacre, are funcţie de model exemplar; dotat cu puteri

extraordinare, implică ideea de valoare şi creaţie (Icar, Prometeu, Meşterul Manole,...)
Personaj prototip = un tipar care deschide o serie istorică, întruchipează o realitate la modul ideal ( o idee, o concepţie); eroul capabil de sacrificiu (Ahile), eroul civilizator (Ulise), răzbunătorul (Oreste), fidelitatea feminină (Penelopa), etc.;
Personaj tipic = reprezintă o platformă de indivizi, o categorie general-umană: avarul, ipocritul, tiranul sângeros, arivistul,....;
Personaj colectiv = reversul pers. tipic; o comunitate se comportă asemenea unui unic organism într-o serie de motivaţii, aspiraţii şi modalităţi de acţiune: ţăranii, echipajul vasului “Speranţa”, grupul Cireşarilor,..;


■după gradul de individualitate:Personaj arhetip = pers. prim prezent în istoriile sacre, are funcţie de model exemplar;

Слайд 18Personaj simbol = pers. Basmelor, Don Quijote, Emma Bovary, Don

Juan, etc.
Personaj alegoric = mască a unei realităţi: “monştrii” lui

Ion Creangă, sunt alegorii ale unor pasiuni fiziologice împinse la limită;
Personaj atipic ( noneroul) = apare de la mijlocul sec. Al XX lea încoace, e un prizonier al lumii în care trăieşte, e omul dezindividualizat de o banalitate şi o platitudine perfecte (dl. şi d-na Smith ai lui Eugene Ionesco)

Personaj simbol = pers. Basmelor, Don Quijote, Emma Bovary, Don Juan, etc.Personaj alegoric = mască a unei

Слайд 19■ după relaţia dintre diferenţa semnalată dintre ipostaza iniţială şi

cea finală:
Personaje statice = stereotipe; sunt cele clasice şi personajele

de basm;
Personaje care se transformă = personajul romantic văzut între mărire şi decădere; sau cel realist, eroul de bildungsroman.

■ după relaţia dintre diferenţa semnalată dintre ipostaza iniţială şi cea finală:Personaje statice = stereotipe; sunt cele

Слайд 20■ după densitatea psihologică: (conform lui Forster)
Personaj plat (flat) = univoc,

“construit în jurul unei singure idei sau calităţi”;
Personaj rotund (round)

= multidimensional
☻personajul plat poate fi reprezentat printr-o singură frază, e recunoscut ori de câte ori apare în text, produce propria lui atmosferă şi impresionează;
☻personajul rotund e principal de regulă, are aptitudinea de a surprinde cititorul în mod convingător, e imprevizibil şi devine memorabil prin gesturile şi reacţiile sale.

■ după densitatea psihologică: (conform lui Forster)Personaj plat (flat) = univoc, “construit în jurul unei singure idei

Слайд 21■ după natura referentului său: (conform lui Philippe Hamon)
Personaje referenţiale =

istorice, mitologice, legendare, alegorice, sociale) trimit la o realitate a

lumii exterioare, la un concept şi sunt degajate de o anumită informaţie culturală: muncitorul, cavalerul, haiducul, etc.
Personaje shifter = au rol de legătură între autor şi cititor, trebuie raportate la o situaţie concretă a discursului ( corul din tragedia antică, diferiţi povestitori şi autori ce intervin în text);
Personaje anaforice = au funcţia de organizare, presupun o referinţă la sistemul propriu al operei; atributele acestui tip sunt: visul premonitoriu, confidenţa, amintirea, etc....


■ după natura referentului său: (conform lui Philippe Hamon)Personaje referenţiale = istorice, mitologice, legendare, alegorice, sociale) trimit

Обратная связь

Если не удалось найти и скачать доклад-презентацию, Вы можете заказать его на нашем сайте. Мы постараемся найти нужный Вам материал и отправим по электронной почте. Не стесняйтесь обращаться к нам, если у вас возникли вопросы или пожелания:

Email: Нажмите что бы посмотреть 

Что такое TheSlide.ru?

Это сайт презентации, докладов, проектов в PowerPoint. Здесь удобно  хранить и делиться своими презентациями с другими пользователями.


Для правообладателей

Яндекс.Метрика